Psihoterapia este o formă de intervenție psihologică prin dialog menită să ajute persoanele să înțeleagă și să-și rezolve problemele psihologice și  provocările emoționale prin tehnici specifice.

Aceasta oferă un mediu de susținere în care indivizii își pot discuta gândurile, sentimentele și comportamentele.

În cadrul ședințelor clienții pot obține o perspectivă asupra stării lor, pot învăța strategii de coping și pot rezolva problemele cu care se confruntă.

Există mai multe forme de psihoterapie, modul de abordare fiind diferit în funcție de paradigmă. Principalele psihoterapii practicate acum sunt terapia cognitiv-comportamentală (CBT), terapia psihodinamică, sistemică de familie și terapia umanistă.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (engl., cognitive-behavioural therapy; CBT) este un tip de psihoterapie ce ajută la gestionarea problemelor prin.... citește mai mult

Dacă simți că te confrunți cu dificultăți emoționale, comportamentale sau relaționale care îți afectează calitatea vieții, psihoterapia poate fi utilă. Este indicată în situații precum anxietate, depresie, stres, traume, probleme de relaționare sau orice altă problemă care îți provoacă disconfort emoțional sau interferează cu funcționarea ta zilnică.

Da, tot ce discuți în cadrul terapiei este confidențial și protejat prin lege în conformitate cu Codul deontologic al psihologului. Psihoterapeutul are obligația de a păstra confidențialitatea informațiilor pe care le împărtășești în timpul ședințelor, cu excepția situațiilor rare în care există un pericol iminent de vătămare asupra ta sau a altor persoane. Limitele confidențialității sunt discutate clar în cadrul întâlnirilor introductive, ocazie cu care orice nelămurire poate fi adresată.

Prima ședință de terapie este de obicei o întâlnire inițială în care vom discuta despre motivele pentru care ai căutat terapie și despre ceea ce îți dorești să obții din această experiență. Sunt aici să te va ajuta să te simți confortabil și să îți faci curaj pentru a exprima gândurile și emoțiile pe care le ai, urmând să stabilim modul în care putem colabora si să conturăm obiectivele asumate.

Procesul de psihoterapie începe de obicei cu o discuție inițială în care vom discuta despre motivele pentru care ai căutat terapie și despre obiectivele pe care le ai. Ulterior, voi lucra împreună cu tine pentru a explora și a înțelege mai bine gândurile, emoțiile și comportamentele tale, identificând modalități de a face schimbări pozitive în viața ta.

Terapia individuală poate fi pe termen scurt (concentrandu-se pe probleme imediate) sau pe termen lung (aprofundarea unor probleme mai complexe). Numarul de ședințe si frecvența întânlirilor depinde de specificul și severitatea problemei, precum și de preferințele tale. În funcție de obiectivele tale voi putea să îți ofer o estimare în acest sens.

Frecvența întâlnirilor este stabilită de comun acord, fiind de obicei săptămânal sau o dată la două săptămâni. Durata ședințelor este de 50-60 de minute pentru ședințele individuale și de 80-90 de minute pentru ședințele de cuplu.

În genereal, ziua și ora stabilite pentru ședințe sunt menținute de la o săptămână la alta, fiind menținut "rezervat" acel slot. În cazul în care programul nu îți permite  această abordare, programările se pot face astfel încât să se încadreze în programul tău, menținând totodată frecvența dorită a ședințelor.

Dacă doriți să reprogramați sau să anulați o ședință, este necesar să o faceți cu cel puțin 24 de ore înainte (cu excepția motivelor întemeiate ce nu puteau fi anticipate). În caz contrar va fi necesar să achitați ședința respectivă, chiar dacă nu ajungeți. 

În general, psihoterapia cognitiv-comportamentală este considerată o terapie de scurtă durată – multe intervenții pentru probleme specifice fiind concepute pentru 5 - 20 de ședințe. 

Putem discuta în cadrul unei prime ședințe despre obiectivele pe care le ai, ocazie cu care voi putea oferi o estimare cu privire la număul de ședințe de ar fi nevoie pentru a aborda problemele pentru care cauți ajutor. 

Factorii de luat in considerare includ:

• tipul de problemă

• severitatea simptomelor

• de cât timp ai aceste simptome sau te confrunti cu situația problematică

• cât de repede are loc progresul

• cât de mult stres este prezent în viața ta

• cât de mult sprijin primesti din partea membrilor familiei si a altor persoane relevante

Costul ședinței depinde de tipul serviciului dorit (psihoterapie individuală, terapie de cuplu, dezvoltare personală, evaluare psihologică). Lista prețurilor poate fi consultată aici. 

Pentru ședințele de terapie și dezvoltare personală, prima ședință este la jumătate de preț.

Pentru astfel de situații există și posibilitatea ca ședințele să aibă loc integral online. Citiți mai multe despre ședințele online.

O programare poate fi obținută alegând un interval potrivit din calendar și completând detaliile de contact aici.

De asemenea, puteți efectua o programare pentru prima ședință folosind calendarul disponibil aici. 

În cazul în care nu găsiți un interval potrivit pentru dumneavoastră sau preferați altă metodă, puteți lua legătura cu mine prin telefon, pe whatsapp sau pe email. Pentru mai multe informații puteți folosi și formularul de contact.

Compatibilitatea cu psihoterapeutul este un factor important pentru succesul psihoterapeutic. Nu ezita să discuți cu mai mulți specialiști pentru a-l găsi pe cel potrivit pentru tine. 

Pe lângă potrivire, este important să verifici dacă specialistul la care te adresezi are calificările necesare în domeniul specific de care ai nevoie. Este esențial ca specialistul să fie membru al Colegiului Psihologilor din România și să aibă dreptul de practică în domeniul pentru care s-a specializat. Oricine poate verifica dacă o persoană este membru al COPSI pe site-ul instituției. La secțiunea registre, descărcați fișierul RUP și căutând numele, verificați dacă acesta are drept de liberă practică și specializările în care poate profesa.

Alte idei utile pentru a găsi un specialist potrivit includ:

• Informarea despre formele de intervenție psihologică validate științific și căutarea persoanelor care au pregătire în forma care văteinteresează.

• Scrierea și adresarea întebărilor și nelămurilrilor pe care le ai către specialiștii pe care îi iei în considerare.

• Căutarea recenziilor online de la clienți anteriori.

• Preferința legată de ședințe online și/sau în cabinet  și alegerea unui specialist care oferă serviciul potrivit (precum și locația cabientului).

• Cererea de recomandări de la persoane cunoscute și care au beneficiat de serviciile similare.

Psihoterapia cognitiv-comportamentală (engl., cognitive-behavioural therapy; CBT) este un tip de psihoterapie ce ajută la gestionarea problemelor prin recunoașterea modului în care gândurile afectează emoțiile și comportamentele. CBT îmbină abordarea cognitivă (examinarea gândurilor) cu o abordare comportamentală (ceea ce facem). Problemele care ne copleșesc sunt descompuse în părți mai mici, pentru a fi mai ușor de gestionat.

Terapia cognitiv-comportamentală este bine cunoscută pentru eficiența sa în tratamentul anxietății, depresiei, tulburărilor de panică, fobii și multe alte condiții. Principiul de bază al CBT este că gândurile noastre influențează direct modul în care ne simțim și cum ne comportăm. Prin urmare, schimbând gândurile și credințele negative sau nerealiste, putem îmbunătăți starea noastră emoțională și comportamentală.

CBT este diferită de alte tipuri de terapie prin mai multe aspecte cheie:

Orientată spre prezent: spre deosebire de terapiile care se concentrează pe explorarea trecutului pentru a înțelege problemele actuale (de exemplu, psihanaliza), CBT se concentrează mai mult pe identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor problematice în prezent.

Structurată și orientată spre obiective: ședințele de CBT sunt structurate, iar terapeutul și clientul lucrează împreună pentru a stabili obiective specifice și a lucra către atingerea acestora. Aceasta diferă de terapiile mai exploratorii sau discursive, unde discuția poate să nu aibă o direcție clară de la o ședință la alta.

Bazată pe dovezi: CBT este susținută de cercetări extinse care demonstrează eficacitatea ei în tratamentul unei game largi de probleme psihologice.

Colaborativă: în CBT, terapeutul și clientul lucrează împreună într-un parteneriat activ.

Educațională: CBT își propune să îi învețe pe clienți abilități și strategii pe care le pot utiliza în afara ședințelor pentru a gestiona propriile probleme. Acest lucru poate include tehnici de gestionare a stresului, de rezolvare a problemelor și de gândire critică.

Limitată în timp: CBT este adesea considerată o terapie pe termen scurt, cu multe programe concepute pentru a viza probleme specifice în 5-20 de ședințe, spre deosebire de alte forme de terapie care pot fi gândite pentru o perioadă mai lungă de timp.

Alte tipuri de terapie, cum ar fi terapia psihodinamică, terapia sistemică de familie, sau terapia umanistă, pot pune mai mult accent pe relațiile interpersonale, dinamica familială, experiențele de viață trecute sau dezvoltarea personală în sens larg. Alegerea tipului de terapie potrivit depinde de nevoile individuale, preferințe și obiectivele specifice de tratament ale fiecărui client.

Desigur că nu! Spațiul terapeutic este unul sigur în care responsabilitatea terapeutului este să ofere înțelegere și susținere clienților. Scopul terapiei este de a te ajuta să explorezi și să înțelegi mai bine gândurile, emoțiile și comportamentele tale, pentru a face schimbări pozitive în viața ta.  Sunt aici pentru a crea un mediu sigur și lipsit de judecată în care să poți explora liber problemele tale și să îți atingi scopurile.

Nu, nici vorbă!  Este perfect normal să ne confruntăm cu diverse probleme și dificultăți în viață, iar uneori avem nevoie de ajutorul unui specialist pentru a le depăși. Unele dintre aceste probleme pot avea chiar și o componentă genetică, care poate influența predispoziția unei persoane către anumite tulburări psihologice, în funcție de mediul în care au crescut și de evenimentele prin care au trecut.

La fel cum mergem la medic atunci când avem probleme fizice, este important să apelăm la un specialist în sănătate mintală atunci când întâmpinăm dificultăți psihologice. Chiar dacă acestea nu sunt vizibile cu ochiul liber, ele sunt reale și pot afecta în mod semnificativ calitatea vieții noastre.

Conceptul de "nebunie" nici nu este recunoscut ca o tulburare în nicio carte specializată în psihologie. Acesta este un construct social apărut pentru a explica comportamentele pe care oamenii nu le înțeleg sau care deviază de la ceea ce este considerat normal sau acceptabil și care a fost popularizat în mod greșit de industria cinematografică sau prin literatură. Este important să înțelegem că sănătatea mintală este un aspect esențial al bunăstării noastre generale și că este perfect normal să cerem ajutor atunci când avem nevoie.

Psihologul clinician și psihoterapeutul nu au autorizația de a prescrie tratament medicamentos. Numai medicul psihiatru are această competență. 

Cu toate acestea, există situații în care combinarea psihoterapiei cu medicația este cea mai eficientă intervenție. În astfel de cazuri, ți se va putea recomanda consultul la un medic psihiatru pentru evaluarea și eventuala prescriere corespunzătoare a medicamentelor.

Psihologii și psihiatrii sunt specialiști în sănătatea mintală, dar diferențele dintre ei sunt semnificative. Psihologii au licență în psihologie și obținând acreditările necesare pot oferi psihoterapie, consiliere și evaluare, fără a putea însă prescrie medicamente. 

În schimb, psihiatrii sunt medici, cu pregătire medicală și capacitatea de a prescrie medicamente. Medicii psihiatrii pot face efaluări și da diagnostice. În urma unei formări suplimentare aria de competență poate fi extinsă oferind astfel servicii fde psihoterapie/

Diferențele dintre psiholog, psihoterapeut și psiholog clinician sunt legate de formarea lor profesională, specializările și domeniile de intervenție. În cele ce urmează, voi explica pe scurt fiecare dintre aceste profesii:

• Psiholog: Un psiholog este un profesionist care a studiat psihologia, știința care studiază comportamentul uman și procesele mintale. Psihologii pot lucra în diverse domenii, cum ar fi psihologia educațională, organizațională, sportivă, de consiliere și altele. Ei aplică teorii și tehnici psihologice pentru a evalua și a interveni în diverse aspecte ale comportamentului uman și bunăstării mintale.

• Psihoterapeut: Psihoterapeutul este un profesionist care poate fi inițial format într-unul dintre mai multe domenii, inclusiv psihologie, medicină, asistență socială sau teologie. El sau ea se specializează în psihoterapie, o formă de tratament pentru probleme de sănătate mintală sau pentru îmbunătățirea personală, care implică vorbirea cu un terapeut. Psihoterapia se poate concentra pe o gamă largă de tehnici și abordări, în funcție de formarea și orientarea terapeutului. 

Standardele de Calitate în Serviciile Psihologice, publicate în monitorul oficial în iulie 2015, explicitează competențele psihoterapeutului. Acestea pot fi consultate aici.

• Psiholog clinician: Psihologul clinician este un tip de psiholog care s-a specializat în diagnosticarea afecțiunilor de sănătate mintală. Aceștia sunt calificați să utilizeze o varietate de tehnici de evaluare. Psihologii clinicieni fără o formare în psihoterapie pot oferi servicii de consiliere pe termen scurt și pentru probleme specifice. 

Standardele de Calitate în Serviciile Psihologice, publicate în monitorul oficial în iulie 2015, explicitează competențele psihologului clinican. Acestea pot fi consultate aici.

Conform STANDARDELOR DE CALITATE ÎN SERVICIILE PSIHOLOGICE, publicate în monitorul oficial în iulie 2015, competențele psihoterapeutului sunt următoarele:

- intervenţie psihologică clinică specifică unei metode psihoterapeutice 

- intervenţia psihologică prin care se modifică mecanismele psihologice implicate în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, autocunoaştere şi dezvoltare personală, controlul factorilor psihologici implicaţi în sănătate şi boală, prevenirea patologiei;

- psihoterapie individuală şi de grup, a copilului, familiei şi adultului, cu aplicaţie generală, inclusiv în genetică, sarcină, educaţie, protecţia socială şi a copilului, tulburări din spectrul autist, traumă, adicţii, asistenţă psihologică a victimei şi agresorului, intervenţii paliative, mediul instituţional sau penitenciar, justiţie, promovarea şi optimizarea sănătăţii - participarea la construcţia, etalonarea şi validarea metodelor şi tehnicilor de asistenţă psihologică clinică, dezvoltarea şi implementarea de proiecte în consiliere psihologică/psihoterapie şi sănătate.

Conform STANDARDELOR DE CALITATE ÎN SERVICIILE PSIHOLOGICE, publicate în monitorul oficial în iulie 2015, competențele psihologului clinician sunt următoarele:

- evaluarea psihologică clinică/psihodiagnostic clinic - identificarea factorilor psihologici implicaţi în sănătate, dezvoltare şi tulburare/boală mintală, inclusiv în traumă**, handicap/dizabilităţi, evaluarea psihologică clinică a copiilor cu CES**, sarcină sau adopţie, plasament, educaţie, adicţii, tulburări din spectrul autist**, intervenţii paliative, mediul instituţional sau penitenciar, justiţie (asistenţă psihologică la audierea participanţilor în procesul judiciar, asistenţă psihologică pentru recuperare şi reintegrare socială), expertiza psihologică a părţilor în procesul judiciar***, la adult, familie sau copil; promovarea şi optimizarea sănătăţii şi dezvoltării umane;

** Psihologul trebuie să facă dovada absolvirii unui curs de formare profesională continuă în domeniu, avizat de către Colegiul Psihologilor din România.

*** Psihologul trebuie să facă dovada absolvirii unui curs de formare profesională complementară/curs universitar de master în domeniu, avizat de către Colegiul Psihologilor din România, sau să aibă doctorat în psihologie.

- intervenţie psihologică clinică primară - consiliere psihologică primară şi tehnici de psihoterapii scurte - controlul primar al factorilor psihologici implicaţi în sănătate şi boală;

- participarea la construcţia, etalonarea şi validarea metodelor şi tehnicilor de evaluare psihologică clinică, dezvoltarea şi implementarea de proiecte în psihologie clinică şi sănătate.

Depresia este o condiție comună caracterizată prin sentimente persistente de tristețe, pierderea interesului sau plăcerea în activități obișnuite, precum și o gamă largă de simptome emoționale și fizice. Acestea pot include oboseală, probleme de somn, modificări ale apetitului, scăderea stimei de sine, dificultăți de concentrare și gânduri despre moarte.

Este important de înțeles că depresia este mai mult decât o simplă tristețe trecătoare. Este o condiție complexă cu multiple cauze, incluzând factori genetici, biochimici, de mediu și psihologici. De exemplu, schimbările în echilibrul chimic al creierului, evenimentele de viață stresante, cum ar fi pierderea unei persoane dragi sau problemele de relație, și antecedentele familiale de depresie pot juca un rol în dezvoltarea acestei tulburări.

Recunoașterea timpurie și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru managementul eficient al depresiei. Tratamentele pot include psihoterapia, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, care ajută persoanele să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele negative, și în cazurile mai severe, medicamente, cum ar fi antidepresivele.

Pe lângă tratamentul profesional, există și strategiice pot fi aplicate pentru a contribui la ameliorarea simptomelor, inclusiv exercițiile fizice regulate, o dietă echilibrată, menținerea unui program regulat de somn, și stabilirea unui sistem de suport puternic cu familie și prietenii.

Este vital să se știe că depresia este o condiție tratabilă și că majoritatea persoanelor care primesc tratament adecvat pot ajung să aibă o îmbunătățire semnificativă a simptomelor.

Burnout-ul sau epuizarea profesională reprezintă o stare de oboseală fizică, emoțională și mintală excesivă, cauzată de stresul prelungit și sarcini de lucru copleșitoare. Acest fenomen afectează capacitatea unei persoane de a funcționa eficient atât în mediul profesional, cât și în cel personal, și se manifestă prin trei dimensiuni principale: epuizarea emoțională, cinismul (sau detasarea față de muncă) și scăderea sentimentului de realizare profesională.

Epuizarea emoțională se referă la sentimentul de a fi peste măsură de obosit și incapabil de a face față cerințelor emoționale ale muncii. Cinismul implică o atitudine negativă sau cinică față de muncă și colegi, în timp ce scăderea realizării profesionale se caracterizează prin sentimente de incompetență și o scădere a eficacității la locul de muncă.

Factorii ce contribuie la burnout pot include volumul mare de muncă, lipsa controlului asupra sarcinilor de lucru, lipsa recompenselor sau recunoașterii, dinamica defectuoasă a relațiilor de la locul de muncă, valorile de muncă nerealiste sau nealiniate și lipsa de echilibru între viața profesională și cea personală .

Pentru a preveni și a gestiona burnout-ul, este esențială adoptarea unor strategii eficiente, cum ar fi stabilirea unor limite sănătoase între viața profesională și cea personală, îmbunătățirea gestionării timpului și prioritizarea sarcinilor, susținerea din partea colegilor la la locul de muncă, practicarea tehnicilor de reducere a stresului (cum ar fi exercițiile fizice, hobby-urile și exercițiile de respirație) și, dacă este necesar, căutarea susținerii profesionale prin consiliere sau terapie.

Recunoașterea semnelor timpurii ale burnout-ului și luarea măsurilor proactive pentru gestionarea stresului și menținerea unui echilibru sănătos între muncă și viața personală sunt esențiale pentru sănătatea mintală și bunăstarea generală.

Anxietatea este o emoție normală și adesea sănătoasă, caracterizată printr-o stare de tensiune și agitație, gânduri neliniștitoare și îngrijorare.

Anxietatea, în forma moderată, servește un rol adaptativ esențial în viața umană, oferind semnale care ne pot ajuta să ne protejăm de pericole și să ne îmbunătățim performanța. Acest mecanism de alarmă intern este o parte a sistemului nostru de răspuns la stres, conceput pentru a ne alerta în fața amenințărilor potențiale, permițându-ne să reacționăm rapid pentru a evita sau a face față pericolului. În contextul evoluției, anxietatea a fost crucială pentru supraviețuirea speciilor, încurajând precauția și evitarea riscurilor inutile.

Totuși, când aceste sentimente devin copleșitoare, persistente și afectează viața de zi cu zi, pot indica prezența unei tulburări de anxietate. Tulburările de anxietate se numără printre cele mai comune forme de afecțiuni psihice. Într-un singur an, peste 30% din persoane se confruntă cu anxietate de nivel clinc. 

Simptomele anxietății pot varia semnificativ de la o persoană la alta, dar frecvent includ agitație , neliniște, dificultăți de concentrare, iritabilitate, oboseală, probleme de somn, și evitarea situațiilor care pot declanșa anxietatea. De asemenea, anxietatea poate conduce la simptome fizice precum palpitații, tensiune musculară, asudații, tremur, amețeli sau dificultăți respiratorii.

Tratamentul pentru anxietate poate include psihoterapia, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care ajută la identificarea și schimbarea gândurilor și comportamentelor care contribuie la anxietate, dar și strategii de „self-help” și de gestionare a stresului, precum exercițiile fizice, tehnicile de relaxare și meditația.

Recunoașterea timpurie a simptomelor și căutarea ajutorului profesional sunt pași în gestionarea eficientă a anxietății. Cu ajutorul unei intervenții adecvate, majoritatea persoanelor pot reduce sau gestiona simptomele anxietății, îmbunătățindu-și astfel calitatea vieții.

Atacurile de panică sunt episoade intense și bruste de frică sau disconfort extrem, care ating apogeul în doar câteva minute și pot dura de la câteva minute la o oră. Acestea sunt mai comune decât se crede, 1 din 3 persoane având un atac de panică în decursul unui an. Acestea pot apărea sub forma unor evenimente izolate sau pot deveni recurente. În ambele cazuri sunt benefice măsurile de educare și prevenție, prin înțelegerea mecanismelor ce influențează atacurile de panică și dobândirea unor abilități de bază riscul apariției unui astfel de episod scade semnificativ.

 Atacurile de panică sunt asociate cu anxietate de intensitate crescută și pot afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau sex. 

Ele se manifestă prin simptome precum: 

• Palpitații, bătăi rapide ale inimii sau accentuarea bătăilor inimii

• Transpirații

• Tremurat sau frisoane

• Senzații de sufocare sau dificultăți de respirație

• Dureri sau disconfort în piept

• Senzația de leșin, amețeală sau slăbiciune

• Greață sau disconfort abdominal

• Senzații de detașare sau depersonalizare

• Frica de a pierde controlul sau de a înnebuni

• Frica de moarte

 Înțelegerea atacurilor de panică și cum modului în care acestea apar contribuie la prevenirea lor. Pe lângă reducerea temerilor, ajunge să fie redusă  și stigma asociată. Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT) este considerată cea mai eficientă formă de tratament pentru atacurile de panică recurente, CBT ajută la înțelegerea modelelor de gândire care contribuie la apariția episoadelor de panică și învățarea unor strategii de gestionare a acestora.

Anxietatea socială, cunoscută și sub numele de fobie socială, este o afecțiune de sănătate mintală caracterizată prin teama intensă și persistentă de situații sociale sau de performanță în care persoana se simte evaluată, judecată sau expusă la posibila umilire sau jenă. Aceasta poate varia de la teama de a vorbi în public până la teama de interacțiuni simple, cum ar fi conversațiile de zi cu zi sau întâlnirile față în față. Simptomele pot include palpitații, transpirații, tremurături, dificultăți de concentrare și evitarea situațiilor care provoacă anxietate.

Anxietatea socială este un tip de fobie specifică unde contextele sociale sunt obiecul fricii.

Primul pas în gestionarea anxietății sociale și a fobiilor specifice este recunoașterea simptomelor și înțelegerea modului în care acestea afectează viața de zi cu zi. Practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația și relaxarea musculară progresivă, poate ajuta la reducerea simptomelor de anxietate.

Terapia cognitiv-comportamentală (CBT) este o formă eficientă de terapie care ajută persoanele să identifice și să lucreze cu gândurile și comportamentele negative care contribuie la anxietatea socială și la fobiile specifice.

Persoanele care se confruntă cu anxietate socială pot apela la un specialist în sănătate mintală, acesta putând oferi o evaluare cuprinzătoare și un plan de tratament personalizat.

...înălțimi, păianjeni, zbor, lifturi,dentist, spații închise, spații deschise sau orice altceva ce te împiedică din a trăi liniștit și a face ceea ce îți dorești.

Fobiile specifice sunt temeri intense și iraționale legate de obiecte sau situații specifice. 

Fobiile pot fi legate de orice, însă cele mai comune tematici includ frica de înălțimi (acrofobie), frica de păianjeni (arahnofobie), frica de zbor (aviatofobie), frica de spații închise (claustrofobie), frica de spații deschise (agorafobie), frica de dentist (dentophobia) etc. Anxietatea socială este un tip de fobie specifică unde contextele sociale sunt obiecul fricii.

Aceste fobii sunt mai mult decât simple temeri; ele pot declanșa reacții severe de anxietate când persoana este expusă la obiectul sau situația respectivă, ducând adesea la evitare sau suferință semnificativă. Fobiile nu necesită mereu intervenții psihologice: foarte multe persoane trăiesc cu anumite temeri, evitând perpetuu obiectele sau situațiile respective. Cel mai des persoanele încearcă să depășească fobiile atunci interferează în mod direct cu anumite scopuri sau afectează calitatea vieții.

Primul pas în gestionarea fobiilor specifice este recunoașterea simptomelor și înțelegerea modului în care acestea afectează viața de zi cu zi. Practicarea tehnicilor de relaxare, cum ar fi respirația profundă, meditația și relaxarea musculară progresivă, poate ajuta la reducerea simptomelor de anxietate.

Persoanele care se confruntă cu fobii pot încerca să depășească singuri temerile pe care le au sau pot apela la un psihoterapeut în sănătate mintală, acesta putând oferi o evaluare cuprinzătoare și un plan de tratament personalizat.

Somnul joacă un rol crucial în procesele fiziologice și psihologice, incluzând repararea și regenerarea țesuturilor, consolidarea memoriei și echilibrarea sistemului imunitar. Lipsa somnului sau un somn de proastă calitate poate duce la o varietate de probleme de sănătate, de la oboseală cronică și dificultăți de concentrare, până la afecțiuni mai grave precum obezitatea, diabetul tip 2, bolile cardiovasculare și tulburări de dispoziție.

Igiena somnului se referă la un set de practici recomandate pentru a promova un somn odihnitor regulat. Acestea includ:

• Respectarea unui program: Mergi la culcare și trezește-te la aceeași oră în fiecare zi, chiar și în weekenduri, pentru a regla ceasul intern.

• Crearea unui mediu propice somnului: Camera de dormit ar trebui să fie întunecată, liniștită și răcoroasă. Folosirea unui pat confortabil și a pernelor adecvate este de asemenea importantă.

• Limitarea expunerii la ecrane: Lumina albastră emisă de telefoane, tablete și computere poate perturba producția de melatonină, hormonul somnului, așa că este recomandat să evitați aceste dispozitive cu cel puțin o oră înainte de culcare.

• Evitarea substanțelor: Cofeina și nicotina pot îngreuna adormirea; deși consumul de alcool poate facilita adormirea, însă afectează semnificativ calitatea somnului pe parcursul nopții.

• Relaxarea înainte de culcare: Rutinele de relaxare precum cititul, ceaiul, băile calde și exercițiile de relaxare pot ajuta la pregătirea corpului și minții pentru somn.

Insomnia

Insomnia este o tulburare de somn caracterizată prin dificultăți de adormire, menținerea somnului sau trezirea prea devreme și incapacitatea de a adormi la loc. Aceasta poate fi clasificată ca fiind acută (pe termen scurt) sau cronică (când durează mai mult de trei luni)..

Insomnia poate avea multiple cauze, inclusiv stresul, schimbările de mediu, probleme de sănătate și consumul de stimulente. Tratamentul insomniei începe adesea cu îmbunătățirea igienei somnului și poate include terapie cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), care este considerată a fi una dintre cele mai eficace abordări. În unele cazuri, un medic psihiatru poate prescrie medicamente, deși acestea sunt de obicei recomandate doar pentru utilizare pe termen scurt.

Terapia de cuplu este un tip de consiliere terapeutică în care partenerii dintr-o relație se întâlnesc cu un terapeut pentru a discuta și a lucra asupra problemelor din cadrul relației.  Terapeutul de cuplu lucrează cu ambii parteneri pentru a ajuta să-și înțeleagă reciproc nevoile, să-și exprime sentimentele și pentru a găsi soluții productive în rezolvarea conflictelor, având ca și efect creșterea satisfacției în cuplu. 

Concepțiile greșite despre terapia de cuplu pot să împiedice cuplurile să caute ajutor la momentul potrivit. Astfel sunt omise beneficiile terapiei de cuplu în gestionarea unei varietăți de probleme relaționale, tendința fiind de a subestima cât de utilă poate fi aceasta în creșterea satisfacției generale în relație.

Unii cred că este rezervată doar problemelor grave, cum ar fi ... citește mai mult

În cadrul evaluărilor se folosește o gamă largă de instrumente, inclusiv teste standardizate, interviuri structurate și observații clinice, pentru a evalua aspecte precum funcționarea emoțională, cognitivă și comportamentală a individului. În funcție de nevoile specifice ale fiecărui client și de obiectivele evaluării, psihologul poate utiliza o combinație de metode pentru a obține o imagine comprehensivă a problemei.

După finalizarea evaluării, psihologul clinician elaborează un raport detaliat care sintetizează rezultatele și oferă recomandări specifice pentru tratament sau intervenție. Acest raport este un instrument valoros pentru client și pentru ...citiți mai multe

Dezvoltarea personală se referă la procesul conștient și intenționat de auto-îmbunătățire în diferite aspecte ale vieții, inclusiv creșterea personală, profesională, emoțională, intelectuală și spirituală. Aceasta implică stabilirea de obiective, dobândirea de noi abilități și cunoștințe, cultivarea obiceiurilor pozitive și lucrul pe zonele de slăbiciune sau limitare.

Acest poate fi realizat pe cont propriu sau cu asistență din partea unui specialist. Un bun punct de plecare pentru ambele abordări este stabilirea scopurilor personale. ...citește mai mult